Decizia nr.558 din 16 octombrie 2014
Pe rol Curtii Constitutionale a Romaniei s-a aflat soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.142 alin.(1) teza întâi, art.143 alin.(1) și ale art.145 alin.(1) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială „Suport Colect” — S.R.L. din București în Dosarul nr.134/39/2014 al Curții de Apel Suceava — Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.207D/2014.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art.142 alin.(1) teza întâi și ale art.145 alin.(1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece instanța chemată să judece asupra cererii de strămutare este chiar instanța din care face parte persoana a cărei calitate o reprezintă motivul cererii de strămutare, prin urmare însăși rațiunea strămutării este golită de conținut. Mai arată că există îndoială cu privire la imparțialitatea judecătorului care urmează să soluționeze procesul din cauza calității uneia dintre părți care este judecător la curtea de apel și membru în Colegiul de conducere al acestei instanțe. Aceste îndoieli subzistă indiferent de instanța din circumscripția curții de apel la care va fi trimisă cauza spre judecare. Astfel, dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil și principiul imparțialității justiției, întrucât există o realitate obiectivă din care rezultă o bănuială legitimă privind lipsa de imparțialitate a instanței chemate să se pronunțe asupra cererii de strămutare, reprezentată de apartenența la instanță și la Colegiul de conducere al instanței a persoanei a cărei calitate o reprezintă motivul cererii de strămutare. Mai susține că cerința imparțialității tribunalului, cerință privită atât din punct de vedere obiectiv, cât și din punct de vedere subiectiv, raportat la calitatea părților, rezultă și din prevederile art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Referitor la sintagma „cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1.000 lei” cuprinsă în dispozițiile în art.143 alin.(1) din Codul de procedură civilă, autoarea excepției arată că aceasta este neconstituțională, deoarece instituie o condiție restrictivă de acces la justiție, respectiv de exercitare a cererii de suspendare. Arată că nu există nicio rațiune pentru care se impune o cerință suplimentară pentru suspendarea cauzei pentru judecarea căreia se solicită strămutarea. Își sprijină critica și pe faptul că cererea de strămutare se judecă de urgență, potrivit art.144 alin.(1) din Codul de procedură civilă, iar în cazul în care instanța de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunțată este desființată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare, astfel cum se prevede la alin.(2) al art.145 din Codul de procedură civilă. Mai arată că cerința consemnării unei cauțiuni îngrădește accesul liber la justiție fără îndeplinirea condițiilor de justificare rezonabilă și proporționalitate între măsură și ingerința efectivă.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art.142 alin.(1) teza întâi, art.143 alin.(1) cu referire la sintagma „cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1.000 lei” și ale art.145 alin.(1) teza întâi din Codul de procedură civilă. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
— Art.142 alin.(1) teza întâi: „(1) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de strămutare se depune la instanța competentă să o soluționeze, care va înștiința de îndată instanța de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.”
— Art.143 alin.(1) cu referire la sintagma „cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1.000 lei”: „(1) La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleași condiții, fără citarea părților, chiar înainte de primul termen de judecată.”
— Art.145 alin.(1) teza întâi: „(1) În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanțe de același grad din circumscripția sa. Înalta Curte de Casație și Justiție va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța de la care se cere strămutarea.”
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile din Constituție ale art.21 alin.(1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art.124 alin.(2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, astfel cum acestea se interpretează, potrivit art.20 alin.(1) din Constituție și prin prisma dispozițiilor art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ a decis:
I. Admiterea, cu majoritate de voturi, excepției de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială „Suport Colect” — S.R.L. din București în Dosarul nr.134/39/2014 al Curții de Apel Suceava — Secția I civilă și constată că dispozițiile art.142 alin. (1) teza întâi și ale art.145 alin.(1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți.
II. Respingerea, cu unanimitate de voturi, ca neîntemeiată, excepției de neconstituționalitate ridicată de aceeași parte în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art.143 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește sintagma „cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1.000 lei”, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2014.