Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013

Pe rol Curtii Constitutionale a Romaniei s-a aflat soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.81 alin.(3) şi ale art.348 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.630D/2013.

Reprezentantului Avocatului Poporului a sustinut că principiul securităţii juridice trebuie privit în ansamblul său, împreună cu componenta sa, previzibilitatea legii. În opinia reprezentantului Avocatului Poporului, art.1 alin.(5) din Constituţie impune ca un act normativ să fie precis şi previzibil. Lipsa previzibilităţii duce la nesiguranţa raporturilor juridice şi, de aceea, principiul previzibilităţii trebuie observat cu o mai mare stricteţe în cazul procedurilor insolvenţei. Astfel, dispoziţiile art.81 alin.(3) din ordonanţa de urgenţă sunt neconstituţionale prin raportare la cele ale art.1 alin.(5) din Constituţie, având în vedere şi faptul că în perioada de observaţie debitorii sunt împiedicaţi să îşi desfăşoare activitatea. De asemenea, prevederile ordonanţei de urgenţă încalcă şi principiul neretroactivităţii legii civile. Normele tranzitorii trebuie să respecte prevederile art.54 alin.(2) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Trebuie să se mai ţină cont şi de faptul că noul Cod de procedură civilă vine cu o nouă filosofie în ceea ce priveşte aplicarea legii noi. Pe de altă parte, trebuie respectat echilibrul dintre interesele creditorilor şi cele ale debitorilor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât încalcă principiul securităţii juridice care trebuie privit în întreaga sa dimensiune, cuprinzând, în principal, următoarele exigenţe: neretroactivitatea legii, accesibilitatea şi previzibilitatea acesteia. Astfel, prin dispoziţiile art.1 alin.(5) din Legea fundamentală se instituie o obligaţie generală, impusă tuturor subiectelor de drept, inclusiv puterii executive, care, în activitatea de legiferare, trebuie să respecte Legea fundamentală a ţării şi să asigure calitatea legislaţiei. Este evident că pentru a fi aplicat în înţelesul său, un act normativ trebuie să fie precis, previzibil şi totodată să asigure securitatea juridică a destinatarilor săi.

Principiul previzibilităţii impune ca autorităţile publice să reglementeze relaţiile sociale prin adoptarea de acte normative care să intre în vigoare, în cazuri justificate, după trecerea unei perioade rezonabile de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să poată recurge la consultanţă de specialitate în vederea adoptării unei atitudini potrivite. Lipsa unei asemenea exigenţe a normelor juridice determină o nesiguranţă a raporturilor juridice, care poate avea ca efect vătămarea drepturilor subiecţilor de drept vizaţi de ipoteza normei legale. Totodată, asigurarea securităţii juridice trebuie observată cu mai mare stricteţe în cazul regulilor cu implicaţii şi consecinţe financiare, încât cei vizaţi de acestea să cunoască precis întinderea obligaţiilor impuse. În aceste condiţii, dispoziţiile art.348 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.91/2013, care prevăd că noile reglementări se aplică tuturor procedurilor aflate în derulare la data intrării în vigoare a actului normativ, cu excepţia prevederilor art.183—203, nu sunt constituţionale.

De asemenea, dispoziţiile art.81 alin.(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.91/2013, care fixează un regim juridic distinct pentru debitorul aflat sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului nr.504/2002, pot fi considerate neconstituţionale în raport cu art.1 alin.(5) din Constituţie, întrucât subiectele de drept cu privire la care s-a declanşat procedura de insolvenţă sub imperiul legii vechi nu au posibilitatea să prevadă că o reglementare ulterioară le va afecta însăşi existenţa acestora ca subiecte de drept privat. În unele cazuri, în perioada de observaţie specifică materiei insolvenţei, cuprinsă între deschiderea procedurii şi confirmarea planului de reorganizare (care poate dura între 45 de zile şi o perioada nedeterminată obiectiv, în funcţie de numărul creditorilor şi de acţiunile întreprinse de aceştia), unii debitori sunt împiedicaţi să îşi desfăşoare efectiv activitatea.

În ceea ce priveşte neconcordanţa dispoziţiilor art.348 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.91/2013 în raport cu prevederile art.15 alin.(2) din Legea fundamentală, Avocatul Poporului consideră că acestea au caracter retroactiv întrucât se aplică şi procedurilor aflate în derulare începând cu data intrării în vigoare a acesteia. Normele legale criticate acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Se consideră că la stabilirea sferei de acţiune în timp a legii trebuie să se ţină cont atât de prioritatea noii legi faţă de cea veche, dar şi de siguranţa raporturilor juridice, care presupune ca acestea să nu fie desfiinţate sau modificate, fără un motiv de ordine publică.

CURTEA CONSTITUIONALĂ

În numele legii decide:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă este neconstituţională.

Definitivă şi general obligatorie si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2013.