Decizia nr. 473 din 21 noiembrie 2013

Pe rol Curtii Constitutionale a Romaniei s-a aflat soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.659 alin.(3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.310D/2013.

Reprezentantului Avocatului Poporului arată că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art.1 alin.(4) privind principiul separației puterilor în stat, ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art.20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului. De asemenea, se mai afirmă că se încalcă rolul Ministerului Public, așa cum a fost reliefat în jurisprudența Curții Constituționale, respectiv în Decizia nr.71 din 5 martie 2002.

Reprezentantul Avocatului Poporului arată că soluția legislativă depășește cadrul constituțional prin conferirea unor competențe în sarcina procurorului, în faza executării silite. Or, reglementările de până acum stabileau posibilitatea intervenției procurorului în cauze civile numai în cazuri speciale. Dispozițiile legale criticate impun participarea procurorului în orice tip de cauză, însă, executorul judecătoresc dispune de suficiente instrumente și garanții pentru a putea duce la îndeplinire sarcinile ce îi revin, fără a mai fi nevoie de concursul procurorului. Reprezentantul Ministerului Public arată că excepția de neconstituționalitate ridicată de Avocatul Poporului este întemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate încalcă principiile înscrise în art.21 alin.(3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil, art.131 alin.(1) din Constituție referitor la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară și art.132 alin.(1) din Constituție referitor la principiul imparțialității care trebuie să guverneze activitatea procurorilor. Totodată, aceste dispoziții legale nu corespund criteriilor de previzibilitate și claritate a legii. Prin dispozițiile legale criticate se instituie, în faza execuțională a procesului civil, obligația Ministerului Public de a întreprinde, la cererea executorului judecătoresc, anumite diligențe care nu corespund naturii instituționale și funcționale a parchetelor în materie civilă, astfel cum aceasta a fost afirmată prin acte juridice adoptate de structurile Consiliului Europei și dezvoltată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, ele plasează Ministerul Public în sfera intereselor private, și nu a intereselor generale ale societății, transferând, în același timp, rolul procurorului într-un domeniu de acțiune în care acesta nu are competențe.

Executorul judecătoresc are la dispoziție o serie de instrumente puse la dispoziție de lege pentru a-și putea îndeplini atribuțiile. Astfel, art.659 alin.(1) din Codul de procedură civilă prevede că, la cererea executorului judecătoresc, cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori dețin bunuri ale acestuia, supuse urmăririi, potrivit legii, au îndatorirea de a comunica în scris toate informațiile necesare pentru efectuarea executării. În cazul refuzului sau al omisiunii entității solicitante de a comunica, din motive imputabile, datele sau informațiile necesare executorului judecătoresc, acesta din urmă sau partea interesată în executare poate solicita instanței de executare aplicarea unei amenzi judiciare [art.659 alin.(1) coroborat cu art.187 alin.(1) pct.2 lit.f) din Codul de procedură civilă]. Totodată, executorul judecătoresc sau persoana interesată în executare poate cere instanței de executare obligarea celui care, cu intenție sau din culpă, a pricinuit amânarea executării silite prin una dintre faptele prevăzute la art.187 sau art.188 din același cod, la acoperirea prejudiciului material sau moral cauzat prin amânare [art.659 alin.(1) coroborat cu art.189 din Codul de procedură civilă].

Potrivit art.659 alin.(2) din Codul de procedură civilă, instituțiile publice trebuie să îi comunice de îndată, în scris, executorului judecătoresc, la cererea acestuia, datele și informațiile pe care le administrează, apreciate de executor ca fiindu-i necesare pentru desfășurarea executării, chiar dacă prin legi speciale s-ar dispune altfel, iar neîndeplinirea acestei obligații poate fi, de asemenea, sancționată în cadrul procedurii prevăzute de art.187 alin.(1) pct.2 lit.f) și art.189 din același act normativ. Pe de altă parte, în vederea obținerii informațiilor necesare executării, art.659 alin.(5) din Codul de procedură civilă îi conferă executorului judecătoresc acces liber la cartea funciară, la registrul comerțului și la alte registre publice care conțin date despre bunurile susceptibile de urmărire silită la care se referă art.154 alin.(8) din același cod, adică acelea care rezultă din bazele de date electronice sau alte sisteme de informare deținute de autorități și instituții publice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că normele legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale, întrucât contravin rolului Ministerului Public, așa cum reiese din lectura dispozițiilor constituționale și interpretarea dată de Curtea Constituțională acelorași dispoziții

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și constată că dispozițiile art.659 alin.(3) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale.

Definitivă și general obligatorie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2013.